restituit

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia². – Fr. restituer (it. restituire).

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 sg. și pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá

RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.

RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].

A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer