restatornicire

RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a restatomici și rezultatul ei; restabilire.

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatornicíre s. f. (sil. mf. -sta-) statornicire

RESTATORNICÍRE s. v. restabilire.

RESTATORNICIRE s. reîntronare, restabilire. (~ păcii.)