resorbi

RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

RESORBÍ, resórb, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție.

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbí vb. sorbi

RESORBÍ vb. v. absorbi.

RESORBÍ vb. IV. refl. A dispărea prin resorbție. [P.i. 3 resoárbe. / cf. fr. résorber, lat. resorbere].

RESORBÍ vb. refl. a dispărea prin resorbție. (< fr. résorber, lat. resorbere)

A SE RESORBÍ se resoárbe intranz. med. A dispărea prin resorbție. /<fr. résorber, lat. resorbere

RESORBI vb. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiți, a sorbi, a suge, a trage. (Pămîntul ~ apa de precipitații.)