renovator

RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. Spiritul renovator e acel ce ne-a creat ceea ce sîntem și dă viață pînă astăzi cugetării conștiente romînești. IORGA, L. II 530. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. Din acest an 54, Millo rămîne în București, prețuit ca un mare actor și renovator în arta dicțiunii. SADOVEANU, E. 71.

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatór adj. m., s. m. novator

RENOVATÓR, -OÁRE adj. Care renovează. // s.m. și f. Luptător pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. [Cf. fr. rénovateur, lat. renovator].

RENOVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. (< fr. rénovateur)

RENOVATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care renovează. /<fr. rénovateur

RENOVATÓR² ~i m. Persoană care renovează, care militează pentru progres. /<fr. rénovateur

renovator m. cel ce renovează.