remontă

REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

REMÓNTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remóntă s. f. montă

REMÓNTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte].

REMÓNTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr. remonte)

REMÓNTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte

remontă f. cai furnisați pentru cavalerie: un transport de remontă (= fr. remonte).

*remóntă f., pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui ĭar călare. V. montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ: remonta anuluĭ trecut.