remontare

REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta.

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontáre s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări

REMONTÁRE s. v. înviorare, redresare, refacere, restabilire, revigorare.

REMONTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remonta (1) și rezultatul ei. [< remonta].

remontare s. v. ÎNVIORARE. REDRESARE. REFACERE. RESTABILIRE.