redispărere

REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Re¹- + dispărea.

redispăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; part. redispărút

REDISPĂREÁ vb. II. intr. (Rar) A dispărea din nou, a pieri dinaintea ochilor. [< re- + dispărea].