redispărea

REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Re¹- + dispărea.

REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. Se reivi, surîse... Redispăru. EMINESCU, N. 72.

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; part. redispărút

REDISPĂREÁ vb. II. intr. (Rar) A dispărea din nou, a pieri dinaintea ochilor. [< re- + dispărea].

REDISPĂREÁ vb. intr. a dispărea din nou. (< re¹- + dispărea)