puturos

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. în tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. începu să iasă din răni o girlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

puturós (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturóși; adj. f., s. f. puturoásă, pl. puturoáse

puturós adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse

BURUIANĂ-PUTUROÁSĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

CIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloșel.

GÂNDAC-PUTURÓS s. v. mamornic.

GRINGOAȘE-PUTUROÁSĂ s. v. mamornic.

PUTURÓS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

ROMANIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

VIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. viță sălbatică.

Puturos ≠ robacii, sârguincios

PUTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

puturos a. 1. plin de putoare: gunoiu puturos: 2. fam. trândav.

puturós, -oásă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute: substanțe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneș, trîndav: un elev puturos. V. ghiduș și smîrd.

buruiană-puturoasă s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PUCIOGNĂ.

ciupercă puturoasă s. v. BĂLOȘEL.

gîndac-puturos s. v. MAMORNIC.

gringoașe-puturoasă s. v. MAMORNIC.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

romaniță puturoasă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

ROMONIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-cîinelui.^[1]

viță puturoasă s. v. VIȚĂ SĂLBATICĂ.