purtare

PURTÁRE, purtări, s. f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brațe). 2. Folosire, întrebuințare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A-și lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduită, comportare. – V. purta.

PURTÁRE, purtări, s. f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brațe). 2. Folosire, întrebuințare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A-și lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduită, comportare. – V. purta.

PURTÁRE, purtări, s. f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Fel, mod de a se purta; conduită. Am învățat, cît am colindat prin lume, purtările cele frumoase. CARAGIALE, S. N. 19. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului. CREANGĂ, P. 209. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă vrei să fii a mea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. ◊ Expr. A-și lua nasul la purtare v. lua. – Compus: bună-purtare v. bun⁴. 2. Ducere, cărat (pe umeri sau pe brațe). C-o să facem d-o plimbare, Cam în chip de vînătoare. După păsări gălbioare, Că-s bune la mîncare, Și ușoare la purtare. ANT. LIT. POP. I 366. ◊ Expr. Purtare de grijă v. grijă. 3. (În locuțiuni și expresii) Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) de toate zilele, de lucru; (rar, despre animale) de muncă, de tracțiune. Grigore era plictisit... din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. REBREANU, R. I 214. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A luat la purtare hainele cele noi.

búnă purtáre (comportament bun) adj. + s. f.

purtáre s. f., g.-d. art. purtắrii; (maniere) pl. purtắri

búnă purtáre adj. + s. f.

purtáre s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtări

PURTÁRE s. 1. v. cărat. 2. folosire, întrebuințare, purtat, uzură. (De atâta ~, pantalonii erau rupți.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mișcat.) 8. ducere, susținere. (~ unei campanii de presă.)

PURTÁRE s. v. circulație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, graviditate, guvernare, mers, sarcină, stăpânire, umblet.

PURTÁRE ~ări f. 1) v. A PURTA. și A SE PURTA. ◊ A lua la ~ un lucru a începe să întrebuințeze un lucru zilnic. 2) Mod de a se purta; comportare; conduită. ◊ A-și lua nasul la ~ v. NAS. /v. a (se) purta

purtare f. acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei: conduită.

purtáre f. Acțiunea de a purta: haĭnele s’aŭ stricat de atîta purtare. Modu de a te purta cu lumea: pin purtare bună șĭ-a atras simpatia șefilor. Fam. A-țĭ lua nasu la purtare, a te obrăznici. V. conduită.

purtare s. v. CIRCULAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GRAVIDITATE. GUVERNARE. MERS. SARCINĂ. STĂPÎNIRE. UMBLET.

PURTARE s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. folosire, întrebuințare, purtat, uzură. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce este ~ asta?) 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mișcat.) 8. ducere, susținere. (~ unei campanii de presă.)

NAIVITÄT IST EIN BETRAGEN, WO MAN NICHT ACHT DARAUF HAT, OB MAN VON ANDEREN BEURTEILWIRD (germ.) naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții – Kant, „Menschenkunde”.

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici.