promulgare

PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga.

PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga.

PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga; publicare oficială a unei noi legi.

promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri

promulgáre s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări

PROMULGÁRE s. (JUR.) (înv.) promulgație. (~ unui proiect de lege.)

PROMULGÁRE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga].

*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.

PROMULGARE s. (JUR.) (înv.) promulgație. (~ unui proiect de lege.)