privighetoare

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PRIVIGHETÓR², privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PRIVIGHETÓR², privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Pasăre călătoare, de talie mică, de culoare brună-roșcată, care cîntă foarte frumos (Luscinia megarhynchos megarhynchos); filomelă. Privighetoarea, cîntăreața nopților ș-a iubirii, tăcuse. SADOVEANU, O. VI 335. În nopțile cu lună asculți, privighetoarea, te incintă; ajungi să crezi că pentru tine își varsă în gîlgîiri ploaia de mărgăritare. GÎRLEANU, L. 12. ♦ Fig. Aud glasul cucoanei Caliopi... Ea-il privighetoarea mea. ALECSANDRI, T. I 349. – Variantă: privighitoáre (GOGA, P. 125, ALECSANDRI, P. I 4) s. f.

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri

privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri

PRIVIGHETOÁRE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

PRIVIGHETÓR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește și ~.)

PRIVIGHETOÁRE ~óri f. Pasăre migratoare de talie mică, cu penaj brun-cafeniu, care cântă foarte plăcut; filomelă. /a priveghea + suf. ~toare

priveghetoare f. 1. păsărică cu penișul cenușiu și cu cântecul foarte plăcut (Luscinia philomela); 2. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [Numele păsării e de origină tradițională: ea priveghează, după legendă, mai toată noaptea].

PRIVIGHETOARE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

*PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește ~.)

privighetoare, privighetori s. f. (intl.) informator deconspirat.