pornit

PORNÍT, -Ă, porniți, -te, adj. 1. Care e gata să..., care e pe punctul să... 2. Înclinat, predispus, aplecat (spre...). 3. Supărat, furios, mânios, înverșunat. – V. porni.

PORNÍT, -Ă, porniți, -te, adj. 1. Care e gata să..., care e pe punctul să... 2. Înclinat, predispus, aplecat (spre...). 3. Supărat, furios, mânios, înverșunat. – V. porni.

PORNÍT, -Ă, porniți, -te, adj. 1. Care e gata să... care e pe punctul de a... O plută stufoasă stătea mai jos, cu rădăcinile dezvelite și pornită să cadă. GALACTION, O. I 297. 2. Fig. înclinat, predispus, aplecat. Se simțea mai zdravăn ca pînă acuma, mai pornit să înfrunte viața. REBREANU, I. 78. Avînd și el spiritul pornit spre poezie, citește mult. ODOBESCU, S. II 537. Aceasta nu e de tăgăduit Tot omul s-apleacă la ce este mai pornit. ALEXANDRESCU, P. 47. 3. Fig. Supărat, furios, înverșunat. Jap era curios de iritat și de pornit împotriva celor puternici. GALACTION, I 304. Și ce vreai acum? o întrebă stareța, văzînd-o așa de pornită. STĂNOIU, C. I. 210.

PORNÍT adj. v. furios.

PORNÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PORNI și A SE PORNI. 2) Care este rău dispus (împotriva cuiva sau a ceva). /v. a (se) porni

pornit a. 1. aplecat: pornit spre mânie; 2. fig. supărat: ești pornit pe mine.

pornít, -ă adj. Aplicat, dispus: pornit spre (saŭ pe) bătaĭe. Transportat, pasionat: o ascultă pornit. Animat de ură: era pornit contra luĭ.

PORNIT adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scârbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.)

pornit, -ă, porniți, -te adj. foarte supărat (pe)