plutonier

PLOTONÉR s. m. v. plutonier.

PLOTONIÉR s. m. v. plutonier.

PLUTONÉR s. m. v. plutonier.

PLUTONIÉR, plutonieri, s. m. Grad de subofițer imediat superior sergentu- lui-major; persoană care are acest grad. -0* Plutonier-major = grad de subofițer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier-adjutant = cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutonieralui-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plutonér, plotonér, plotoniér s. m.] – Pluton¹ + suf. -ier.

PLOTONÉR s. m. v. plutonier.

PLOTONIÉR s. m. v. plutonier.

PLUTONÉR s. m. v. plutonier.

PLUTONIÉR, plutonieri, s. m. Grad de subofițer imediat superior sergentului-major; persoană care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofițer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plotonér, plotoniér, plutonér s. m.] – Pluton¹ + suf. -ier.

PLOTONIÉR s. m. v. plutonier.

PLUTONIÉR, plutonieri, s. m. Gradul cel mai mare în corpul sergenților; militar care poartă acest grad. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. REBREANU, R. II 220. Cîțiva tîrgoveți... cereau tot felul de lămuriri plutonierului de jandarmi, popa, v. 103. Ce-ai făcut, nenorocitule! izbucni în fața plutonierului, zguduindu-l cu violență de umeri. BART, S. N. 74. ◊ Plutonier-major = grad de subofițer în armata din trecut; persoană care purta acest grad. Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. TOPÎRCEANU, P. 242. Pronunțat: -ni-er. – Variantă: plotoniér (SADOVEANU, M. C. 37, CAMIL PETRESCU, U. N. 255) s. m.

plutoniér (-ni-er) s. m., pl. plutoniéri; abr. plt.

!plutoniér-majór (-ni-er-) s. m., pl. plutoniéri-majóri; abr. plt.-maj.

!plutoniér-adjutánt (-ni-er) s. m., pl. plutoniéri-adjutánți; abr. plt.-adj.

plutoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. plutoniéri

plutoniér adjutánt s. m. + adj. (sil. -ni-er)

plutoniér-majór s. m. (sil -ni-er)

PLUTONIÉR s. (MIL.) plutonier adjutant = adjutant; plutonier major = major.

PLOTONIÉR s.m. v. plutonier.

PLUTONIÉR s.m. Cel mai mare grad de subofițer; militar care are acest grad. [Pron. -ni-er, var. plotonier s.m. / < pluton + -ier].

PLUTONIÉR s. m. grad de subofițer, superior sergentului major. (< pluton + -ier)

PLUTONIÉR ~i m. (în armatele unor state) 1) Militar cu grad superior celui de sergent major. ◊ ~ major militar cu grad superior celui de plutonier. ~ adjutant militar cu grad superior celui de plutonier major. 2) Militar care comandă un pluton. [Sil. -ni-er] /pluton + suf. ~er

*plotoniér m. (fr. pelotonnier). Subofițer care comandă un ploton. Plotonier major, plotonier care conduce administrațiunea companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș. a. în locu vechĭuluĭ sergent major.

PLUTONIER MAJOR s. (MIL.) major.

plotoner, plotoneri s. m. (pop., înv.) plutonier