plutonian

PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al Infernului). 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al plutonismului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. plutonien.

PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al Infernului). 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al plutonismului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. plutonien.

plutonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. plutoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. plutoniánă, pl. plutoniéne

plutonián adj. m., s. m. (sil. -ni-an), pl. plutoniéni (sil. -ni-eni); f. sg. plutoniánă, pl. plutoniéne

PLUTONIÁN adj. v. plutonic.

PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto. 2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. plutonien, cf. Pluto – zeul infernului].

PLUTONIÁN, -Ă I. adj. 1. plutonic. 2. care aparține planetei Pluton. II. adj., s. m. f. plutonist. (< fr. plutonien)

PLUTONIÁN¹ ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Pluton, zeu al infernului la grecii antici; propriu pentru Pluton. 2) v. PLUTONIC. [Sil. -ni-an] /<fr. plutonien

PLUTONIÁN² ~éni m. Adept al plutonismului. [Sil. -ni-an] /<fr. plutonien

*plutonián, -ă adj. (d. Plutone, zeu ĭaduluĭ, care era locașu foculuĭ). Geol. Produs de focu subteran, de vulcanĭ: terenurĭ, stîncĭ vulcanice.

plutonian adj. v. PLUTONIC.