pestrița

PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din pestriț.

PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din pestriț.

pestrițá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 pestrițeáză

pestrițá vb., ind. prez. 1 sg. pestrițéz, 3 sg. și pl. pestrițeáză

PESTRIȚÁ vb. v. împestrița, păta, smălța.

împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)

pestrițéz, V. împestrițez.

pestrița vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.