perorat

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.

perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză

PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].

A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer