perora

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și, de obicei, emfatic. Cînd e vorba de știința noastră și de trecutul județului nostru, aceste lucruri mărunte n-au nici o importanță, gesticulă, perorînd, D. prefect. C. PETRESCU, R. DR. 87. Perorează, adică urlă, un om gras, cu fălci dezvoltate și lanț care-i sclipește ca o decorație pe abdomen. SAHIA, N. 21. ◊ Tranz. A dezbate, a susține cu înflăcărare (o problemă, o teză etc.). El perora o teză de astronomie. EMINESCU, N. 88.

perorá (a ~) vb., ind. prez. 3 peroreáză

perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză

PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].

PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare)

A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer

perorà v. a vorbi mult timp și cu o emfază pretențioasă.

*peroréz v. intr. (lat. pér-oro, -oráre). Vorbesc mult și enfatic.