paradis

PARADÍS s. n. (în concepția creștină) Rai. Sînt în viață rătăciri de acelea care prețuiesc mai mult decît drumul cel mai drept la paradis. HOGAȘ, H. 104. Ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine. EMINESCU, O. IV 38. Parisu-i un paradis Plin de adimenire. ALECSANDRI, T. I 312. ◊ Pasărea paradisului = pasăre cu pene frumos colorate, care trăiește în insulele Malaeziei, în China și în India (Paradisea apoda). ♦ Expr. Ca în paradis = foarte fericit. Trăiește ca în paradis. ◊ Fig. Loc plăcut, minunat. Trebuie să vă fac descrierea paradisului meu. NEGRUZZI, S. I 96.

PARADÍS s. v. rai.

Paradis ≠ gheenă, iad, infern, tartar

PARADÍS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].

PARADÍS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc încântător; fericire. 3. pasărea-ŭlui = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, grădină)

paradis n. 1. raiu, grădină delicioasă în care se aflau Adam și Eva; 2. locașul fericiților; 3. fig. loc încântător; 4. ultimele galerii într’un teatru.

*paradís n., pl. urĭ și e (lat. paradisus, vgr. parádeisos, d. pers. firdevs, îngrăditură, grădină). Raĭ, grădina deliciilor în care, după Biblie, Dumnezeŭ l-a pus pe Adam și pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeŭ celor bunĭ. Fig. Loc încîntător. Stare fericită: o căsătorie fericită e un paradis. V. empireŭ.

PARADIS s. (BIS.) cer, rai, (livr.) eden.