pamfletar

PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire.

PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire.

PAMFLETÁR, pamfletari, s. m. Autor de pamflete. Ți-aduci aminte butada pamfletarului. CAMIL PETRESCU, T. 112. ◊ (Cu nuanță depreciativă) N-aveți dreptul de a purta mîndrul nume de jurnaliști, căci nu sînteți iurnaliști, dar niște mișei pamfletari, niște hulitori publici ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711.

!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre

pamfletár s. m., adj. m., pl. pamfletári; f. sg. pamfletáră, pl. pamfletáre

PAMFLETÁR s. pamfletist, (livr.) libelist. (Un ~ temut.)

PAMFLETÁR s.m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. [Cf. fr. pamphlétaire].

PAMFLETÁR, -Ă s. m. f. autor de pamflete; pamfletist. ◊ (adj.) cu caracter de pamflet. (< fr. pamphlétaire)

PAMFLETÁR ~i m. Autor de pamflete. /<fr. pamphlétaire

pamfletar m. autorul unui pamflet.

*panfletár m. (d. panflet; fr. pamphlétaire). Scriitor de panflet.

PAMFLETAR s. pamfletist, (livr.) libelist. (Un ~ temut.)

pamfletar, pamfletari s. m. (adol., peior.) prostănac, nerod.