orna

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A împodobi, a decora. V. înfrumuseța. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291.

orná (a ~) vb., ind. prez. 3 orneáză

orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză

ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)

A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare

ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi.

*ornéz v. tr. (lat. ornare, a orna). Împodobesc, înfrumusețez, decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez, fac glorios orĭ amabil: virtuțile ornează sufletu.

ORNA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ fațada unei clădiri.) 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a împodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)