opresor

OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur.

OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur.

OPRESÓR, opresori, s. m. Persoană care oprimă; asupritor.

opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre

opresór s. m., adj. m. (sil. -pre-), pl. opresóri; f. sg. și pl. opresoáre, g.-d. sg. art. opresoárei

OPRESÓR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, persecutor, prigonitor, (înv.) mâncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~oare.)

Opresor ≠ oprimat

OPRESÓR, -OÁRE asj. Asupritor. // s.m. și f. Cel care oprimă. [Cf. fr. oppresseur].

OPRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care oprimă; asupritor. (< fr. oppresseur)

OPRESÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care oprimă; om care exercită o opresiune; asupritor; împilător; exploatator. [Sil. -pre-] /<fr. oppresseur

OPRESÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care oprimă; care exercită o opresiune; asupritor, exploatator. [Sil. -pre-] /<fr. oppresseur

*opresór, -oáre adj. și s. (lat. op-préssor, -óris). Care oprimă, asupritor: politică asupritoare, asupritoriĭ poporuluĭ.

OPRESOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)