oportunist

OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.

OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.

OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, s. m. și f. 1. Adept al oportunismului (1). Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfîrșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășițele ideologiei curentelor dușmane leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 10. ◊ (Adjectival) Partidul se întărește curățindu-și rîndurile de elementele oportuniste. 2. Persoană lipsită de caracter și de principialitate, care, pentru a-și satisface interesele, adoptă și aplică, după împrejurări, diverse păreri și principii.

oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste

oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; f. sg. oportunístă, pl. oportuníste

OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].

OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)

OPORTUNÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de oportunism; propriu oportunismului. /<fr. opportuniste

OPORTUNÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al oportunismului. /<fr. opportuniste

oportunist m. partizan al oportunismului.

*oportuníst, -ă s. și adj. (d. oportun). Partizan al oportunizmuluĭ.