oficializare

OFICIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.

OFICIALIZÁRE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.

OFICIALIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a oficializa. Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106.

oficializáre (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializắrii

oficializáre s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficializării

OFICIALIZÁRE s. 1. v. instituționalizare. 2. v. legalizare.

OFICIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa].

OFICIALIZARE s. (JUR.) consfințire, legalizare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)