obturare

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire.

obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri

obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

OBTURÁRE s. v. obturație.

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].

OBTURARE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.)