nămețire

NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

NĂMEȚÍRE s. f. (Regional) Înzăpezire, troienire.

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețíre s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

NĂMEȚÍRE s. v. înzăpezire.

NĂMEȚIRE s. înnămețire, întroienire, înzăpezire, troienire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)