număruș

NUMĂRÚȘ, numărușuri, s. n. (Învechit și regional) 1. Număr. Făcea trăsuri și sămădaș Din slove și din numărușuri. COȘBUC, P. II 234. 2. Recrutare, sorți pentru recrutare. A venit... Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323.

NUMĂRÚȘ, numărușuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Număr. 2. Recrutare. – Din număr + suf. -uș.

NUMĂRÚȘ s. v. recrutare.

numărúș, numărúșe, și numărúșuri, s.n. (reg.) 1. număr. 2. recrutare; tragere la sorți pentru recrutare. 3. (în credințele populare) amuletă purtată de copii contra deochiului.

număruș s. v. RECRUTARE.