nom

NOM s.n. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].

NOM¹ s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt.