nivel

NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [Var.: (2) nivélă s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [Var.: (2) nivélă s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

NIVÉL¹, nivele, s. n. Instrument topometric cu ajutorul căruia se determină diferența de nivel dintre diferite puncte terestre; nivelmetru.

nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri / nivéle

NIVÉL s. 1. v. cotă. 2. v. etaj. 3. grad, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 4. standard, (livr.) standing. (~ de viață.) 5. v. ierarhie. 6. calitate, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de un ~ deosebit.)

NIVÉL s.n. I. 1. Starea unui plan orizontal sau a unor puncte situate în același plan orizontal; înălțime a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. 2. (Fig.) Stadiu, grad; situație, treaptă; etapă; indice. II. Nivelmetru. [Pl. -luri, -le. / < nivela, cf. fr. niveau].

NIVÉL s. n. I. 1. înălțime a unui loc, obiect etc. în raport cu un plan orizontal de referință. ◊ cotă a suprafeței libere a unei ape, măsurată față de un plan orizontal de referință sau față de nivelul zero al mării. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafică a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensivă a unei mărimi, în raport cu o valoare de referință. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o mărime, o activitate; situație, treaptă; etapă; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

NIVÉL² ~e n. Instrument cu ajutorul căruia se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte. /v. a nivela

nivel n. 1. instrument ce servă a fixa o linie sau un plan într’o direcțiune orizontală; 2. stare orizontală: toate lichidele caută nivelul lor; 3. fig. grad: nivelul inteligenței.

* nivél n., pl. urĭ și e (fr. niveau, d. lat. *libellum [îld. libella, dim. d. lîbra] de unde s’a făcut livel, nivel, niveau; it. livello. V. litră, livră). Un instrument care servește să constațĭ dacă un plan e orizontal și, pin urmare, să determinĭ diferențele de înălțime. Înălțime față de un plan orizontal: nivelu apeĭ din fîntînă e scăzut (saŭ ridicat) aceste lucrurĭ îs la acelașĭ nivel (saŭ la nivel). Fig. Grad, înălțime: nivelu culturiĭ, inteligențiĭ cuĭva. A fi la nivel, a fi la nivelu cuvenit. Curbe de nivel, liniĭ curbe care arată pe hartă înălțimile terenuluĭ.

NIVEL s. 1. (înv.) măsură. (~ul apei.) 2. cat, etaj, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streașină. (Casa are trei ~.) 3. grad, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 4. standard. (~ de viață.) 5. ierarhie, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ social.) 6. calitate, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de un ~ deosebit.)

nivél s. n. (constr.) Etaj ◊ „Blocul în care locuiește Vlad are zece nivele.” (din fr. niveau; DMN 1965; DEX)

nivél-recórd s. n. Nivel foarte înalt. ◊ „Londra: prețul aurului la un nivel-record.” I.B. 28 I 72 p. 4. ◊ „Inflația tinde spre niveluri-record.” Sc. 31 VII 74 p. 6; v. și I.B. 8 VI 74 p. 8, R.l. 31 VIII 79 p. 6, Sc. 21 III 87 p. 6 (din nivel + record, după fr. niveau-record; DMN 1969)

nivel hidrostatic, (engl.= hydrostatic level) limita sup. până la care se ridică, prin capilaritate în rocile poroase, apa unei pânze de apă subterană liberă.

nivel piezometric, nivelul până la care poate urca apa unei pânze subterane într-un puț care o interceptează.