nemțească

NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj. Al nemților, propriu nemților. ◊ (Popular) Haine sau straie nemțești = haine orășenești. Un om mijlociu la stat, în straie nemțești, cam ponosite. SADOVEANU, P. S. 69. Cînd pe-aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești. CREANGĂ, P. 147.

!nemțeásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. nemțeáscă, g.-d. art. nemțéștii

nemțeáscă (limbă) (rar) s. f.

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

scorúș-nemțésc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești

nemțeásca (dans) s. f. art.

nemțeáscă (limba) s. f.

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

scorúș nemțésc s. m. + adj.

ANASON-NEMȚÉSC s. v. molură.

CAFEA NEMȚEÁSCĂ s. v. filtru, șvarț.

NEMȚÉSC adj. 1. v. german. 2. orășenesc. (Îmbrăcat cu haine ~.)

VARZĂ NEMȚEÁSCĂ s. v. varză creață.

NEMȚÉSC ~eáscă (~éști) pop. Care aparține nemților; propriu nemților. Disciplină ~ească. /neamț + suf. ~esc

nemțésc, -eáscă, adj., s.m. și f. (pop.) 1. (adj.) german, austriac. 2. (s.f. art.) limba germană. 3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci. 4. (adj.; despre îmbrăcăminte) făcut după moda occidentală; orășenesc. 5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia după care se cântă; neamțul, nemțișorul. 6. (s.m.; înv.) monedă austriacă în valoare de 40 creițari, care a circulat și în Ardeal.

nemțesc a. 1. german: limba nemțească; 2. austriac sau european: haine nemțești CAR. muzică nemțească FIL.; 3. se zice de o specie de porumb, numit și cincantin; capră nemțească, Bot. calcea calului. ║ nemțește adv. 1. ca Nemții: a vorbi nemțește; 2. în limba germană: a traduce nemțește; 3. după moda europeană (sau austriacă): nemțește bine se îmbracă GR. AL.

nemțésc, -éască adj. Al Nemților, german: limba nemțească. Eŭropenesc: haĭne nemțeștĭ.

anason-nemțesc s. v. MOLURĂ.

cafea nemțească s. v. FILTRU. ȘVARȚ.

NEMȚESC adj. 1. german, germanic, (înv.) tudesc. (Populație ~.) 2. orășenesc. (Îmbrăcat cu haine ~.)

scoruș-nemțesc s. v. MOȘMON.

varză nemțească s. v. VARZĂ CREAȚĂ.

a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.

cald nemțesc expr. (glum.) frig.