necredincios

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj. 1. Care își calcă cuvîntul dat; infidel. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios? NEGRUZZI, S. I 22. 2. Care nu crede în nici o doctrină religioasă; care nu respectă o anumită religie. V. păgîn. (Substantivat) Una din cele mai mari datorii ale unui bun musulman, fie bărbat, fie femeie, era de a lumina pe necredincioși. GHICA, A. 17.

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióși; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse

NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncrezător, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.

NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.

NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.

Necredincios ≠ credincios, devotat

NECREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; neîncrezător; incredul. * Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creștină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios

necredincios a. și m. 1. care nu e credincios; 2. care n’are credință.

necredincĭós, -oásă adj. Fără credință, infidel.

necredincios adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. NESTATORNIC. SCEPTIC. SCHIMBĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

necredincios s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. TURC.

necredincios s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC.

NECREDINCIOS adj., s. 1. adj. (BIS.) păgîn, (înv. și reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creștine și persoane ~.) 2. s. (BIS.) păgîn, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. ateu, liber-cugetător, (pop.) pagîn, (înv.) ateist. 4. adj. adulter, infidel, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~.)