mărginean

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEÁN, mărgineni, s. m. (Învechit și regional) Locuitor de la marginea (1), de la granița unei țări sau regiuni. – Pronunțat: -nean.

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; adj. f., s. f. mărgineánă, pl. mărginéne

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; f. sg. mărgineánă, pl. mărginéne

MĂRGINEÁN adj. v. riveran.

MĂRGINEÁN s., adj. v. mărginaș.

MĂRGINEÁN ~eánă (~éni, ~éne) înv. și substantival (despre persoane) Care locuia la hotarul unei țări sau la marginea unei localități; mărginaș. /margine + suf. ~ean

mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.

mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).

mărginean adj. v. RIVERAN.

mărginean s., adj. v. MĂRGINAȘ.

MĂRGINEAN, Viorel (n. 1933, Cenade, jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).

mărginean, mărgineni s. m. (intl.) infractor din aceeași bandă, complice.