mărgean

MĂRGEÁN, mărgeanuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan.

MĂRGEÁN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan.

MĂRGEÁN, (rar) mărgeanuri, s. n. Animal din încrengătura celenteratelor, care trăiește în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare albă, înfipți pe un schelet calcaros roșiatic; (prin restricție) scheletul calcaros al acestui animal, din care se fac mărgele și alte podoabe; p. ext. obiect de podoabă făcut din acest schelet; coral. Purta... șirag de mărgean pe sîni. SADOVEANU, P. M. 59. ◊ (Poetic) Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. EMINESCU, O. I 170. ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare... Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare, Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73.

mărgeán (înv., pop.) s. n., pl. mărgeánuri

mărgeán s. n., pl. mărgeánuri

MĂRGEÁN s. v. coral.

MĂRGEÁN ~uri n. 1) Animal marin care trăiește în colonii în mările calde, având un schelet calcaros de culoare roșie, roz sau albă; coral. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; coral. /<turc. mercan

MĂRGEAN s. (ZOOL.; Corallium rubrum) coral. (~ trăiește în colonii.)