mutătoare

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.

MUTĂTOÁRE, mutătoare, s. f. Plantă erbacee agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu rădăcină groasă și cărnoasă întrebuințată în medicină, cu flori alb-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii; crește pe gardurile viilor și prin tufișuri (Bryonia dioica).

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

MUTĂTOÁRE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ.

MUTĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare.

MUTĂTOÁRE ~ f. Plantă erbacee agățătoare, toxică, cu flori albastre sau albe-gălbui și cu fructe mici, în formă de boabe roșii sau negre; împărăteasă. /a muta + suf. ~ător

mutătoare f. plantă cățărătoare ce se cultivă pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, crește prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mută din loc în loc, această plantă veninoasă agățându-se prin cârcei].

mutătoáre f., pl. orĭ (d. a muta). O plantă cuburbitacee agățătoare veninoasă (bryónia dióica). V. împărăteasă.

MUTĂTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.

mutătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

Bryonia alba L. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe, bace negre.