murg

MURG¹, murguri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Et. nec.

MURG¹ s. n. 1. (Înv. și pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Et. nec.

MURG¹, murguri, s. n. (Învechit și popular) Amurg. într-o zi în murgul serii fata așteptînd după obicei pe frate-său... vede înainte-i o păsărică. POPESCU, B. III 118. Murgul serei începe a se destinde treptat preste pustii. ODOBESCU, S. III 17. Duminică...în murgul serii, năpădește peste avangarda vrăjmașului. BĂLCESCU, O. II 49.

murg (amurg) s. n., pl. múrguri

MURG s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

murg a. negru bătând în roșu (despre vite și cai). [Albanez MURK]. ║ m. cal cu părul castaniu. ║ n. amurg: sbieretul vitelor în murgul serei BĂLC.

amúrg și (rar) murg n., pl. urĭ (sl. *morkŭ, vsl. mrakŭ, întuneric; bg. súmrak, amurg, rus. mórok și moróka, negură deasă, dial. súmorok, amurg. V. promoroacă). Timpu de la apusu soareluĭ. La amurg, în amurg, spre seară, pe înserate. Din capu murguluĭ (N. Pl. Ceaur, 19), cum (îndată ce) începe amurgu.

1) murg, V. amurg.

murg s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.