muiere

MUIÉRE², muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat¹. – V. muia.

MUIÉRE², muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat¹. – V. muia.

MUIÉRE², muieri, s. f. (În concurență cu înmuiere) Acțiunea de a (se) muia; articulare palatalizată a unei consoane. Muierea consoanelor.

MUIÉRE², muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia.

muiére s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa.

MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.)