mușcată

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta.

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta.

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Plantă decorativă, cu frunze catifelate și păroase, mirositoare, cu flori mici albe sau roșii dispuse în umbele (Pelargonium). Fina zîmbea nepăsătoare, potrivindu-și la ureche mușcata veștedă. SADSOVEANU, M. C. 153. Curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr rîdeau niște mușcate însîngerate. REBREANU, R. I 93. A-nflorit mușcata Din grădina noastră Și-i atît de roșu Macul din fereastră. GOGA, C. F. 65. ◊ Compus: mușcată-creață = pelargonie.

mușcátă s. f., g.-d. art. mușcátei; pl. mușcáte

mușcátă s. f., pl. mușcáte

MUȘCÁTĂ s. v. nucșoară, priboi.

MUȘCÁTĂ s. (BOT.; Pelargonium) (rar) pelargonie, (reg.) belagoni, indrușaim, mușcătură, mușcățel, rotundă.

NUCĂ DE MUȘCÁTĂ s. v. nucșoară.

mușcată (-te), s. f. – Pelargonie (Pelargonium odoratissimum). – Var. mușcat, mușcățel. Germ. Muskat, în parte prin intermediul mag. muskáta (Cihac, II, 517). Din același cuvînt, prin intermediul rus. muškatnyῑ, provine mușcatin, s. n. (înv., nucșoară).

MUȘCÁTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile sale roșii, roz sau albe, dispuse în inflorescență umbeliformă; pelargonie. /<bulg. muškato, ung. muskáta

mușcată f. Tr. Bot. indrișaim: foaie verde de mușcată POP. [Lat. medieval MUSCATUS, printr’un intermediar unguresc].

mușcát (est) m. și mușcátă (vest) f., pl. e (rus. muškat, fructu unuĭ copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indrușaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă și cărnoasă, cu frunze rătunde catifelate, cu florĭ de ordinar roșiĭ așezate în umbele micĭ, originară din sudu Africiĭ (pelargónium odoratissimum [béllulum și róseum]). Mușcatu draculuĭ. V. ruĭen.

MUȘCATĂ s. (BOT.; Pelargonium) (rar) pelargonie, (reg.) belagoni, indrușaim, mușcătură, mușcățel, rotundă.

mușcată s. v. NUCȘOARĂ. PRIBOI.

nucă de mușcată s. v. NUCȘOARĂ.

PELARGONIUM L’Herit., MUȘCATĂ, fam. Geraniaceae. Gen originar din Africa și cîteva din sudul Spaniei, peste 175 specii, erbacee, perene, pubescente. Tulpini cu foliaj bogat, suculente. Frunzele verzi, la unele specii cu zone de altă culoare, reniforme, pe margini dințate, lung-pețiolate, cu miros tare și aromatic. Flori (sepale cu pinten) divers colorate, în umbele, terminal pe tije lungi. Fruct, capsulă lungă cu 5 loculi. Plantele înfloresc vara, cît și iarna.

Pelargonium zonale (L.) Ait., « Mușcate obișnuite ». Specie care înflorește în apr.-oct. Flori simple sau învoite (sepale egale, liniare, acuminate, petale inegale, alungit-eliptice, cu vîrf rotunjit, roșii, roz-albe) în umbele, pe peduncul de cca 15 cm înălțime. Frunze alterne, cu pețioli lungi, subrotund-cordate, 7-lobate, crenate, catifelat-pubescente, deseori zona centrală marcată de un verde brun-negricios pe fondul verde-deschis al frunzei. Plantă, cca 90 cm înălțime, groasă, cu ramuri cărnoase, păroase, spre bază mai mult sau mai puțin lemnificate.

SCABIOSA L., MUȘCATA DRACULUI, SIPICĂ, SCABIOZĂ, fam. Dipsacaceae. Gen originar din zonele temperate ale globului, rar în regiuni tropicale, mai ales în regiuni mediteraneene, cca. 78 specii, erbacee, rar sufrutescente, anuale, bienale sau vivace, pubescente, rar glabre, pînă la 1 m înălțime. Frunze, de obicei, partite. Flori mici, foliolelele involucrului ce le înconjoară așezate pe 1-2 rînduri, întinse ca o stea (caliciul extern cu 8 coaste, limb rotund sau campanulat, pergamentos, cel interior poartă în vîrf 5 peri în formă de raze, corolă cu 5 crestături, foarte rar 4-6, stigmat segmentat, 4 stamine, rar 2). Fruct achemă.