moleta

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

moletá (a ~) vb., ind. prez. 3 moleteáză

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. și pl. moleteáză

MOLETÁ vb. v. zimțui.

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETÁ vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)

MOLETA vb. (TEHN.) a randalina.