moara

moará vb., ind. prez. 1 sg. moaréz, 3 sg. și pl. moareáză

MOARÁ vb. tr. a da reflexe de moar unei țesături, unei stofe, unor metale. (< fr. moirer)

*moaréz v. tr. (fr. moirer). Daŭ aspect de moar: a moara o panglică.

MOARA, com. în jud. Suceava, situată în Pod. Sucevei, pe râul Șomuzu Mare; 4.429 loc. (2000). Reșed. com. este satul Moara Nica. Biserica armeano-gregoriană Adormirea Maicii Domnului-Hagigadar (1512), în satul Bulai și biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1774), în satul Moara Nica.

MOARA VLĂSIEI, com. în jud. Ilfov, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Cociovaliștea; 5.560 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele M.V. și Căciulați). Fabrică de băuturi răcoritoare. Sericicultură. Până la 17 febr. 1968 s-a numit Moara Săracă. Palatul „Ghica” (1822-1828), în stil neoclasic, în satul Căciulați.