metronom

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale (de o durată care poate fi reglată după voie) și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică sau la exercițiile fizice pentru baterea măsurii.

metronóm (me-tro-) s. n., pl. metronoáme

metronóm s. n. (sil. -tro-), pl. metronoáme

METRONÓM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)

METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. métronome, cf. gr. metron – măsură, nomos – regulă].

METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr. métronome)

METRONÓM, metronoame, s.n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.

METRONÓM ~oáme n. Aparat cu ajutorul căruia se marchează, prin bătăi regulate, intervale egale de timp. /<fr. métronome

*metronóm n., pl. oame (vgr. métron, măsură, și nómos, regulă, lege). Un fel de péndul care servește la marcat măsura în muzică (inventat de Mälzel, n. la 1772 în Regensburg, m. la 1838 în Philadelphia).

METRONOM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)

metronom, aparat ce indică cu exactitate tempoul (2) unei piese muzicale. Un mecanism de ceasornic cu arc ce permite mișcarea ritmică a unui braț metalic pe care se află un cursor (o mică greutate mobilă). Scala gradată fixată pe cutia aparatului indică numărul oscilațiilor brațului metalic cu mișcare de pendul. (Ex.: în cazul în care partitura* indică 1/4 = 120, se fixează pe brațul metalic mica greutate la nivelul diviziunii respective pe scală. Fiecare bătaie a aparatului va indica pătrimea*). Aparatul a fost perfecționat de constructorul de instr. muzicale J.N. Mälzel, în anul 1816. De aici și inițialele M.M. (Metronom Mälzel) prezent în indicația de tempo de la începutul unei piese muzicale (sau al unei părți dintr-o lucrare amplă). În cadrul unei lucrări pot fi întâlnite schimbări metronomice care dau muzicii respective mai multă varietate. Indicația metronomică e mai mult orientativă. Dirijorii își pot lua libertatea de a modifica indicațiile metronomice în funcție de propria lor concepție interpretativă. Există și m. în formă de ceasornic, utilizat de dirijori (cu bătăi între 40-200).

METRONÓM (< fr. {i}; {s} metro- + gr. nomos „regulă”) s. n. Instrument (inventat de muzicianul german J.N. Maelzel în 1816) care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale, de regulă un timp muzical. Are o frecvență de 40-208 oscilații pe minut.

METRO-₂ „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.