meridă

merídă (-de), s. f. – Hostie. Ngr. μερίδα „parte” (Tiktin). Sec. XVII, înv. Cuvînt cult, fără circulație reală.

merídă, meríde, s.f. (reg.) bucățică de prescură tăiată de preot la liturghie.

merídă f., pl. e (ngr. merida). L. V. Părticică (din prescură).

meridă s. f. v. miridă.