memora

MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A învăța pe de rost; a memoriza, a ține minte. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. Orice creațiune presupune o îndelungată observație... care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226.

memorá (a ~) vb., ind. prez. 3 memoreáză

memorá vb., ind. prez. 1 sg. memoréz, 3 sg. și pl. memoreáză

MEMORÁ vb. v. memoriza.

MEMORÁ vb. v. aminti, arăta, cita, indica, menționa, pomeni, semnala.

A memora ≠ a uita

MEMORÁ vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare].

MEMORÁ vb. tr. a reține în memorie; a memoriza. (< fr. mémorer, lat. memorare)

A MEMORÁ ~éz tranz. A fixa în memorie (în mod involuntar sau printr-un efort special). /<lat. memorare, fr. mémorer

MEMORA vb. a învăța, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)

memora vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENȚIONA. POMENI. SEMNALA.