materialistă

MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al materialismului (1). 2. Adj. Care aparține materialismului (1), care se referă la materialism, privitor la concepțiile materialismului. 3. Adj., s. m. și f. (Om) preocupat excesiv de probleme materiale. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiste, germ. Materialist.

MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al materialismului (1). 2. Adj. Care aparține materialismului (1), care se referă la materialism, privitor la concepțiile materialismului. 3. Adj., s. m. și f. (Om) preocupat excesiv de câștig, de foloase materiale. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiste, germ. Materialist.

MATERIALÍSM s. n. Concepție filozofică care, în opoziție cu idealismul, consideră că materia este factorul prim, iar conștiința factorul secund. Materialismul, în genere, admite existența obiectiv reală (materia) independentă de conștiința, de senzațiile, de experiența etc. ale omenirii. LENIN, O. XIX 320. ◊ Materialism filozofic marxist = formă superioară, științifică a materialismului, care admite materialitatea lumii, primordialitatea materiei asupra conștiinței, cognoscibilitatea lumii materiale și a legilor ei de dezvoltare. Materialism dialectic = concepția despre lume a partidului marxist-leninist, a cărei metodă de cercetare a fenomenelor naturii, societății și gîndirii este dialectică, iar felul de a privi lumea, teoria ei filozofică, este materialistă. Materialism istoric = concepția materialistă a istoriei care extinde și aplică principiile materialismului dialectic la studiul fenomenelor vieții sociale. Adîncind și dezvoltînd materialismul filozofic, Marx l-a dus pînă la capăt și l-a extins de la cunoașterea naturii la cunoașterea societății omenești. Materialismul istoric al lui Marx s-a dovedit a fi cea mai grandioasă cucerire a cugetării științifice. LENIN, O. A. I 46. – Pronunțat: -ri-a-.

MATERIALÍST², -Ă, materialiști, -ste, adj. (Impropriu) Care este preocupat exclusiv de cîștig, de foloase materiale. V. interesat.

MATERIALÍST³, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și f. Adept al concepției filozofice materialiste.

MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, adj. (În opoziție cu idealist) Care se referă la concepțiile materialismului, care aparține materialismului. Materia este factor prim, iar gîndirea, conștiința, senzațiile sînt produse ale unei dezvoltări foarte avansate. Aceasta este teoria materialistă a cunoașterii. LENIN, O. XIV 64. Bălcescu era unic în epoca lui prin concepția materialistă care îl călăuzea la judecarea faptelor istorice. SADOVEANU, E. 50. ◊ Materialist-dialectic = care se referă la materialismul dialectic.

materialíst (-ri-a-) adj. m., s. m., pl. materialíști; adj. f., s. f. materialístă, pl. materialíste

materialíst s. m., adj. m. (sil. -ri-a-), pl. materialíști; f. sg. materialístă, pl. materialíste

MATERIALÍST adj. interesat, (livr.) mercantil. (Un om ~.)

MATERIALÍST, -Ă adj. Referitor la materialism, propriu materialismului. // s.m. și f. 1. Adept al materialismului. 2. (Depr.) Cel care se gândește numai la foloasele materiale. [Cf. fr. matérialiste, germ. Materialist].

MATERIALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al materialismului. 2. (cel) care este preocupat numai de probleme practice. (< fr. matérialiste, germ. Materialist)

MATERIALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de materialism; propriu materialismului. /<fr. matérialiste, germ. materialist

MATERIALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al materialismului. 2) depr. Persoană care urmărește în activitatea sa să obțină numai foloase materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiste, germ. Materialist

materialist m. partizan al materialismului. ║ a. ce ține de materialism: filozofie materialistă.

*materialíst, -ă adj. Care ține de materializm: filosofia materialistă. Subst. Adept al materializmuluĭ. Fig. Prea ĭubitor de banĭ și de alte lucrurĭ materiale și disprețuitor de calitățĭ morale: acest om e un materialist feroce. – Materialiștiĭ nu admit în univers de cît materie, negînd pin urmare existența sufletuluĭ, pe care-l reduc la oarecare elemente materiale. În vechime, Democrit și Epicur, explicînd originea lucrurilor pin mișcările atomilor, eraŭ materialiștĭ. În sec. XVIII Hobbes, Holbach, La Mettrie, Diderot, ĭar într’al XIX C. Vogt, Moleschott, Büchner ș. a. aŭ profesat materializmu.

MATERIALIST adj. interesat, (livr.) mercantil. (Un om ~.)

materialistă, materialiste s. f. (deț.) homosexual pasiv care întreține raporturi sexuale în schimbul unor avantaje materiale.