mariaj

MARIÁJ, mariaje, s. n. Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIÁJ, mariaje, s. n. (Livr.) Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIÁJ, mariaje, s. n. (Franțuzism) Căsătorie; căsnicie. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II 236.

mariáj (căsătorie) (fam.) (-ri-aj) s. n., pl. mariáje

mariáj s. n. (sil. -ri-aj), pl. mariáje

MARIÁJ s. 1. v. căsătorie. 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

MARIÁJ s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

MARIÁJ s.n. Căsătorie; căsnicie. [Pron. -ri-aj. / < fr. mariage].

MARIÁJ s. n. 1. căsătorie; căsnicie. 2. (fig.) combinare, unire a mai multor lucruri. (< fr. mariage)

MARIÁJ ~e f. livr. Uniune legalizată dintre un bărbat și o femeie; alianță matrimonială; căsnicie; căsătorie. [Sil. -ri-aj] /<fr. mariage

mariaj n. V. mărieș: concina, mariajul sau curelușa FIL.

2) mariáș n., pl. urĭ și e (ung. márjás, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și măriaș (în Mold. și mărieș) și mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).

MARIAJ s. 1. căsătorie, (livr.) matrimoniu. (A contracta un ~.) 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

mariaj s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.

mariaș s. v. MARIAJ.