marcă

MÁRCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). – Din germ. Mark.

MÁRCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark.

MÁRCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară, monedă în diverse țări (Germania, Finlanda). Un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III 293.

márcă s. f., g.-d. art. mắrcii; pl. mărci

márcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

MÁRCĂ² s. f. unitate monetară a unor țări (Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Finlanda). [< germ. Mark]

MÁRCĂ³ s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)

MÁRCĂ³ mărci f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] /<germ. Mark

marcă f. 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [v. România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 fr. 25 centime.

MÁRCĂ³ (< germ.) s. f. Unitate monetară în Germania și Finlanda.