lăstărit

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.

lăstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăstăreáscă

LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)

A LĂSTĂRÍ ~ésc 1. intranz. (despre plante) A da lăstari. 2. tranz. (plante) A curăța, îndepărtând lăstarii de prisos. /Din lăștar