lectura

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.

lecturá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lectureáză

lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză

LECTURÁ vb. v. citi, parcurge.

LECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură].

LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură)

lectura vb. v. CITI. PARCURGE.

lecturá vb. I ♦ 1. (semidoct) A citi ◊ „Lecturate rapid, cele patru acte [...] par a prezenta [...] un conflict curent pe tema fericirii.” Cont. 19 VII 68 p. 4. ◊ „Lecturez.” Cont. 8 II 74 p. 1. ♦ 2. (În sistemul editorial) A citi un manuscris spre a-l pregăti pentru tipar ◊ „Redactorul a avut de lecturat un manuscris încărcat.” (din a da/face lectură; V. Guțu Romalo C.G. 229, atestări din 1970; DN3, DEX-S)