lamela

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)

A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă