lacustru

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri¹, care trăiește sau care crește în lacuri¹. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri¹, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri¹, care trăiește sau care crește în lacuri¹. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri¹, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. (Despre animale sau plante) Care trăiește sau care crește în lacuri. ◊ (Arheol.) Cetăți sau locuințe lacustre = cetăți, locuințe clădite pe stîlpi, la margine de lacuri, mai ales în epoca preistorică sau, în epoca noastră, în unele regiuni din Africa, Noua Guinee sau America de Sud. Alături este un fel de pavilion, ca o locuință lacustră, cu acoperișul tras mult în afară peste clădire. CĂLUGĂRU, O. P. 15. (Geol.) Teren lacustru sau formație lacustră = teren sau formație geologică care a luat naștere prin depunere pe fundul unei ape dulci.

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)

lacustru, sistem depozițional ∼, (engl.= lacustrine) sistem natural cu mase de apă stătătoare, localizate în zone depresionare din domeniul continental, în relație directă cu uscatul înconjurător. Dimensiunile s.l., față de mări și oceane sunt mult limitate. Energia de bazin este scăzută, iar natura sedimentelor este determinată de calitatea apelor (chimism) și de clima care controlează evoluția s.d. În zonele aride se acumulează carbonați, sulfați, cloruri, uneori în alternanță cu argile, iar în zonele temperate și umede, sapropeluri, turbe, mâluri feruginoase etc.