irigare

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43.

irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri

irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări

IRIGÁRE s. v. irigație.

IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga].

IRIGARE s. irigație. (~ unui teren.)